Pentru mine, lemnul a început din joacă. Am copilărit la țară, iar unele dintre cele mai frumoase amintiri sunt cele în care ne construiam singuri jucăriile din bucăți de lemn. Apoi, din necesitate, joaca s-a transformat în lucru: mici reparații pe lângă casă, adăposturi, cuști, garduri – proiecte care m-au învățat răbdarea și respectul pentru material.
În timp, totul a devenit pasiune. M-am implicat în restaurarea și recondiționarea mobilierului, iar sculptura a venit firesc, completând piese lipsă și redând caracter unor obiecte care păreau pierdute. Și astăzi, restaurarea rămâne parte din ceea ce fac, alături de creații artistice – îmi place să „salvez” bucăți de lemn (chiar și buturugi), și să le readuc la viață într-o formă inedită.
Un capitol foarte drag mie este pictura. Pasionat de desen încă de mic, m-am format ca autodidact. În perioada în care am locuit în Italia am avut ocazia să mă dedic intens picturii, să fac parte din cercuri artistice și să fiu membru al cercului artiștilor plastici din Bologna, unde am trăit experiențe valoroase și am întâlnit artiști recunoscuți internațional.
Meșteșugul lemnului și creația artistică sunt o constantă în parcursul vietii mele. Iar în afara atelierului mă găsești adesea între călătorii, grădinărit (o pasiune cu patimă) și columbofilie.
Bogdan
Sunt inginer de formație, lucrez (încă) în zona automatizărilor IT și, în general, sunt o persoană tehnică, cu mai puțină înclinație spre artă. Unii prieteni îmi spuneau „mini-tehnicus”, mini pentru că varianta „maxi” este tata, de la care am moștenit și, în același timp, am învățat multe dintre abilitățile mele tehnice.
Străbunicul meu a făcut tâmplărie în ultima parte a vieții, din pasiune, deși el a fost militar de carieră. Mă lua cu el în atelier, iar acolo am văzut prima dată cum se lucrează lemnul cu dalta și rindeaua. Bineînțeles, răbdarea mea ținea maximum cinci minute, după care fugeam la joacă sau să caut insecte prin grădină - o altă pasiune de-a mea, care a rămas vie și astăzi.
Am mai avut ocazia să întâlnesc tâmplăria în jurul meu: aveam câteva rude apropiate care o făceau din plăcere sau chiar lucrau în industria mobilei, iar eu mă puteam plimba „ca Vodă prin lobodă” prin fabrica unde se întâmpla tot procesul de producție (era avantajul de a fi nepotu’ lu’ șefu’).
Apoi, pe măsură ce am crescut, s-a rupt lanțul de iubire dintre mine și tâmplărie, au apărut alte preocupări: mult sport de performanță, electronică și inginerie.
Cu toate astea, am păstrat mereu o plăcere lăuntrică de a modela lemnul, plăcere pe care am exersat-o doar marginal până acum vreo cinci ani, când am început să-mi construiesc atelierul de tâmplărie pe care îl am și acum. Am învățat aproape totul singur, din surse online, dar de multe ori mi-au prins bine și experiența și sprijinul celor din jur; în special tata și Gabi.
Impreuna
Cam atât despre noi, pentru moment. Suntem aici încercând să facem lumea celor pasionați de artizanat puțin mai interesantă, într-o perioadă în care aproape totul se produce industrial, în serie, cu ajutorul roboților.
Credem că reușim să creăm lucruri interesante — cel puțin din punctul nostru de vedere, evident subiectiv. Dacă ajungeți să susțineți micile noastre ateliere, alegând produse artizanale din lemn realizate de noi, vă mulțumim sincer.
Iar dacă deocamdată nu găsiți ceva pe placul vostru, reveniți peste o vreme. Încercăm constant să aducem idei și creații noi.